News Detail

Povestea prăvăliei

Povestea prăvăliei

CUM S-A NĂSCUT PRĂVĂLIA IDICEL

Să tot fie 7 primăveri de când ajuns în Idicel-Pădure, săgeata lui Cupidon s-a-nfipt bine de tot, la mine-n inimă. Și ca să știți c-a fost numai de bine, m-a învârtit din loc și m-a făcut, din student cercetaș în antreprenor de la oraș, mutat, dormit, muncit, iubit la sat. M-am îndrăgostit de tabloul din natură și de sătenii care-i dădeau culoare. De aici a pornit Dulceața lu Răzvan. Eu mi-s iubăreț de fel, așa că azi se bate pe raft, la Prăvălie, și cu celelalte amoruri dragi mie: zacusca, vinetele, ciocolata, vinul și palinca. Și multe altele, sub același ROST.

Rostul înseamnă chemare: curajul de a cinsti satul și omul care îl sfințește, cu meșteșugul și arta sa. 

Rostul e când stăpânești gustul: îl îmblânzsc și-l dau altora ca bucurie sufletească.

Rostul e în fiecare zi, în prăvălie: îl fac să se întâmple zi de zi, în locul în care m-am așezat, ca să-l dau mai departe.

_________________________________________

POVESTEA ROSTULUI NOSTRU

Într-o lume grabită, uluită chiar de progresul pe care l-a croit, rostul, liniștea, bucuria de a fi pe lume, ajung a ne fi tot mai străine. Asemenea vecinilor care odată prieteni, azi uită să-și mai dea binețe. 

Rostul e-n vene. Dar cine are timp să le mai vadă pulsând sub piele? Și totusi, Rostul e în fiecare. Rostul e viață. E frumos, e zi de zi. E șorțul bunicii, e locul tău de la masă, prin care începi să cunoști lumea. Rostului nu-i place grabă, el se-mprumută între generații.

Sa trăiești cu rostînseamnă să îți dai timp să vezi lumea, să lași frumosul din ea să curgă prin tine. Să-ți iei chemarea din ea, să te așezi apoi la locul tău, cu ocupația ta și să croiești din toate moștenirea pentru generația pe care-o crești. Din ce ești, ce ai și ce faci.    

V-aștept să povestim la Prăvălia Idicel, prăvălia mea cu rost!

 

 


Scrie-ne

Comentariile vor fi aprobate inainte de publicare.

Comment are moderated